RADIOGRAFIA CONPET SA Conpet SA în cifre

Compania Conpet SA este un operator naţional ce deţine monopolul asupra serviciului de transport petrolier, prin conducte pentru aprovizionarea rafinăriilor cu ţiţei şi derivate ale acestuia din producţia internă şi din import. Firma operează şi cu vagoane cisternă pe calea ferată.

La sfârşitul anului 2018 valoarea de piaţă a firmei era de 677.018.690 lei (145.282.980 euro - la cursul de 4,6639 lei/euro din decembrie 2018), factorul Tobin Q având valoarea 1. Statul deţine 58,7% din acţiunile cu drept de vot, iar restul de 41,2% sunt deţinute de persoane juridice (28,6657%) şi fizice (12,6181%) de drept privat. În rândul persoanelor de drept privat, Dedeman SRL deţine cota cea mai mare (7,413%). Conpet SA este listată la BVB şi inclusă în FTSE Frontier Index (FTSE Russell - unitate London Metal Exchange), unde figurează companii mici cu potenţial de creştere din ţările în curs de dezvoltare şi cu pieţele bursiere nelichide.

Având un acord petrolier de concesiune pentru o perioadă de 30 ani încheiat cu ANRM în anul 2002 şi aprobat prin HG nr. 793/25.07.2002, Conpet SA exploatează o reţeaua naţională de conducte pentru ţiţei, gazolină şi etan localizate în Dobrogea, Muntenia şi Moldova, în lungime de 3800 km (486 km reabilitate), cu o capacitate de transport de 27,5 milioane tone/an. În mod efectiv se exploatează 3.161 km de conducte. Reţeaua de transport este structurată în patru sub-sisteme principale:

a) subsistemul de transport al ţiţeiului intern, având o lungime de 1.540 km şi capacitatea de 6,9 milioane tone/an;

b) subsistemul de transport al ţiţeiului din import, cu o lungime de 1.350 km şi capacitate de 20,2 milioane tone/an;

c) subsistemul de transport al gazolinei şi etanului, cu lungimea de 920 km şi capacitatea de 230.000 tone/an gazolină şi 100.000 tone/an pentru etan;

d) subsistemul de transport pe calea ferată, cu vagoane-cisternă.

În anul 2018, Conpet a asigurat transportul pentru 6.854.949 tone ţiţei, din care prin subsistemul intern 3,493 milioane tone (în scădere faţă de 3,551 milioane în 2017) şi extern/import 3,362 milioane tone (faţă de 3,26 milioane tone în 2017), respectiv la 38% din capacitatea totală de transport, aproximativ la acelaşi nivel ca şi în 2017. Deşi reţeaua este subutilizată, firma a reuşit în 2018 să înregistreze o cifră de afaceri de 385.140.000 lei şi un profit net de 59.466.000 lei.

Veniturile din transport sunt determinate de reglementările statului (ANRM) într-un mod arbitrar, având o pondere de 92% din total venituri din exploatare. Firma are 3 clienţi: OMV Petrom, cu o pondere de 80% în totalul veniturilor la serviciile prestate, Lukoil, cu o cotă de 19,6% şi Rompetrol, având o pondere în încasări de 0,23%, anul trecut.

Întrucât sistemul naţional de transport conducte, nu este conectat la reţeaua externă, veniturile firmei sunt încasate numai de la firme cu sediul pe teritoriul României, ceea ce nu permite consolidarea şi extinderea afacerii. Interconectarea regională a sistemelor este un obiectiv geoeconomic şi geopolitic. Acest obiectiv nu se limitează şi nu priveşte exclusiv doar politica de corporaţie.

Compania se confruntă cu câteva riscuri de piaţă de peste 25 de ani, deşi a reuşit să se menţină la un prag de rentabilitate rezonabil, în condiţiile în care capacitatea de transport este subutilizată şi există o dependenţă de doi clienţi: OMV Petrom şi Lukoil.

Veniturile firmei sunt influenţate preponderent de tarife administrate, dar creează externalităţi negative, dacă sunt sub costuri. Acestea din urmă sunt generate în mare parte de bariere administrative, litigii si incidente de poluare. Supra-reglementarea creează majorarea costurilor de tranzacţie (reînnoirea periodică a autorizaţiilor pe transportul feroviar, avize, certificări).

În viitor, costurile se pot majora în condiţiile apariţiei unor litigii, ca urmare a faptului că terenurile traversate de conducte sunt în proprietate privată (se solicită reamplasarea conductelor, despăgubiri). De asemenea, există riscuri determinate de blocaje la construcţia/reabilitarea conductelor amplasate pe terenuri publice. Situaţia nu poate fi rezolvată decât de stat, întrucât conductele fac parte din SNT şi sunt proprietate publică. Nu în ultimul rând, costurile firmei pot fi legate de incidentele de poluare.

Conpet se concentrează pe reabilitarea infrastructurii ce i-a fost concesionată, sistemele de automatizare şi lucrări de ecologizare. Pentru interconectare la sistemele regionale, Conpet gestionează Proiectul Constanţa-Piteşti-Pancevo (324 de kilometri, capacitate 7,5 milioane tone/an), care iniţial era integrat în proiectul Constanţa - Trieste, în prezent anulat. Construcţia conductei Piteşti - Pancevo serveşte în principal companiei ruseşti Gazprom Neft şi celei sârbeşti Transnafta. Conducta trebuie să asigure legătura cu portul Constanţa, caz în care există un impact direct şi asupra companiei Oil Terminal, care în acest moment depinde de doi clienţi.

• Rezultate financiare 2018

În perioada ianuarie - decembrie 2018, Conpet SA a înregistrat o cifră de afaceri de 385.140.170 lei, comparativ cu 2017 când vânzările din activitatea de bază au fost de 376.685.362 lei. Astfel, a avut loc o creştere de 2,2%, în termeni nominali. Transportul pe conducte cu ţiţei din intern a avut o pondere de 76,75% din vânzările totale, iar încasările pe subsistemul import - o pondere de 21,47%.

Firma a înregistrat 418.710.834 lei venituri totale din exploatare, cu o variaţie mică faţă de anul 2017 (+1,83%). În schimb, cheltuielile de exploatare (352.471.416 lei) au crescut cu 7,43% faţă de 2017, mai cu seamă datorită cheltuielilor de personal (+25%), posibil sub presiunea politicilor guvernamentale. Cheltuielile de personal au o pondere de 39,8% din totalul cheltuielilor de exploatare, ceea ce este mult în comparaţie cu alte cheltuieli ce constituie baza activităţii firmei, cum ar fi cheltuielile de modernizare, mentenanţă, transportul pe cale ferată. Alte cheltuieli mari sunt cele legate de prestaţiile externe (28%) - transportul ţiţeiului pe cale ferată (15%).

Cheltuielile cu investiţiile au fost de 69,4 milioane lei. Efortul investiţional este modest, dar în creştere faţă de 2017 cu 41%.

Profitul înainte de impozitare este de 71.690.983 lei, în scădere cu aproximativ 17% faţă de 2017. Trend-ul descreşterii profitului se înregistrează din anul 2015, pe fondul unei cereri mai slabe. Or, veniturile nu se pot ajusta numai prin reglementarea tarifelor (ultima reglementare: Ordinul ANRM nr. 117/15.06.2018). Este nevoie de o expansiune a afacerii şi de o strategie conexată cu obiectivele statului în ceea ce priveşte aprovizionarea cu petrol şi securitatea acestei aprovizionări. Marja profitului net este de 15,7%, iar eficienţa capitalului/Return on equity înregistrează o valoare de 0,0917 sau 9%, ambele fiind în scădere faţă de 2017.

Lichiditatea curentă (testul acid) este de 4,18, valoarea fiind ridicată în raport cu benchmark-ul general, care este de 1, iar capitalul de lucru net este de 241.042.881 lei. Pârghia financiară este de 1,13, înregistrându-se aceeaşi valoare faţă de decembrie 2017. Gradul de îndatorare este foarte scăzut (11,8%), solvabilitatea globală este de 8,49, iar rata de levier - 0,13. Datoriile pe termen lung s-au majorat cu 22%, iar datoriile curente au scăzut cu 4,58%.

Guvernarea corporativă este structurată pe modelul tradiţional (unitar). Potrivit clauzelor statutare, directorul general poate fi numit din rândul membrilor consiliului de administraţie sau din afara acestuia, ceea ce înseamnă că nu există o separare deplină între monitorizare/control (rolul consiliul de administraţie) şi management (rolul directorului general). În varianta în care directorul general este numit din rândul administratorilor separarea între monitorizare şi control dispare efectiv. Potrivit clauzei 19, paragrafele 12-13, deciziile în consiliul de administraţie se pot lua şi prin reprezentare. Consiliul de administraţie ia decizii în ceea ce priveşte strategia corporativă, principiile de management financiar, achiziţiile anuale şi împrumuturi. Consiliul nu stabileşte parametrii relaţiei principal-agent faţă de directorul general şi directorii/managerii firmei, ceea ce înseamnă că rolul său de monitorizare este limitat.

Regulamentul de guvernare corporativă stabileşte de principiu costurile de angajament/"bonding costs" cu două componente: o indemnizaţie lunară fixă şi una variabilă.

Sistemul de guvernare corporativă este excesiv birocratizat, întrucât, pe de o parte, numărul administratorilor este prea mare raportat la cifra de afaceri şi situaţia firmei, iar, pe de altă parte, există cinci (5) comitete: audit, nominalizare şi remunerare, financiar şi pentru relaţia cu investitorii, dezvoltare şi pentru relaţia cu autorităţile. În afară de primele două comitete care de altfel sunt prevăzute de lege, celelalte comitetele nu se justifică, întrucât activitatea lor poate fi susţinută prin structurile executive interne ale firmei.